NOTE DE LECTURĂ / ”RĂNI CĂLĂTOARE” DE FLORIN BURTAN

Books HD


Vechiul meu prieten Florin Burtan îmi lasă în urmă cu câteva zile ultima sa carte, ”Răni călătoare”, apărută la Editura ”Neuma”. Cu convingerea că voi avea prilejul să mă întâlnesc astfel cu alte versuri din creaţia sa, o pun într-un colţ al biroului. Îmi aduc aminte că l-am cunoscut în redacţia ziarului ”Teleormanul”, iar primul său volum de poezii, ”Flaut pe răni” (elegii), scos la Editura ”Cartea Românească” în anul 1979, m-a adus mai aproape de consumatorii acestui gen de literatură. În ”Peregrinări”, zice Florin Burtan, ”Sunt punţi pe care nu poţi iar să treci / Decât înveşmântat în propia ta zare. / Pe umeri de vei ţine falduri reci, / Amurgul va fi gata de plecare”. Sigur, acum în 2019, sintetizăm: jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi redactor şef al revistei ”Caligraf”. Colaborator la cele mai importante reviste literare din ţară, a publicat peste 20 de volume de versuri, proză scurtă şi un roman.

…Ei bine, răsfoiesc paginile şi constat că am în faţă o carte de… proză scurtă. Şi fac legătura cu afirmaţia sa dintr-un interviu anterior – ”proza mea este o prelungire a trăirilor lirice”. Ca simplu cititor, cred că „Răni călătoare” sunt felii de viaţă, povestiri dulci-amărui. Pline de semnificaţii, par la prima vedere situaţii şi întâmplări aparent banale. El scrie despre trecut, copilărie, dorinţe, vise, neîmpliniri, vraja erotică. Sunt aduse în atenţie probleme grave, legate de calvarul deportaţilor care au refuzat colectivizarea. Venind mai aproape de prezent, nu pot fi ocolite schimbările în comportamentul individual din societatea post-decembristă de consum. ”Cu trecerea, abia sesizabilă, de la concret la ficţiune”, cum apreciază poeta Nicoleta Milea.

Fiind înainte de toate poet, autorul recurge la metafore şi simboluri. Peisajele naturate sunt şi ele pline de lirism. În multe povestiri predomină spaţiul rural: ”Moartea fântânii”, ”Vorbe de viaţă”, ”Satul de ţărână”, ”Când Dumnezeu şi-a întors faţa de la oameni”, ”Căderea din cântec” ş.a. Întâlnim, de asemenea, o gamă extrem de largă de personaje cu nume dintre cele mai neobişnuite: Portofel, Gederică, Otomega, Oveduş, Palarip, Maruse, Metodie, Ţâţai, Vitălaie, Fircă, Deda, Mărnică, Nicamin, Odadidă.

Iată, aşadar, motivele cere m-au determinat să citesc cu plăcere ”Răni călătoare”, autorul confirmând faptul că are mereu ceva de spus. Şi pentru o provocare la lectură, am ales la finalul acestor consemnări o mai veche apreciere a scriitorului Ştefan Mitroi despre creaţia lui Florin Burtan: ”Rar mi-a fost dat să întâlnesc la poeţii de azi o atât de frumoasă tristeţe şi o frumuseţe atât de tristă! (…)”.

ŞTEFAN STAN