Voi relata la persoana întâi. Din simplu fapt că am participat pas cu pas la construire şi succesul de care s-a bucurat Galeria de artă „Pavel Temov” din Alexandria. Aş dori să rămână consemnat undeva. Şi de ce nu, în pagina acestui cotidian de care îmi este drag şi la care scriu. Nu voi fi agresiv, cum îmi este stilul, ci voi încerca să fiu cât mai obiectiv.
Dintr-un wc public, un lăcaş de cultură
În urmă cu patru ani de zile, căutam să închiriez un spaţiu în care să amenajez redacţia unui săptămânal. Un amic mi-a recomandat să iau legătura cu Constantin Mocanu, directorul de atunci al casei de Cultură. Spaţiul propus, fosta cabină unde se echipau artiştii, semăna mai degrabă cu un wc public. O găleată plină cu fecale şi urină, ţevi sparte, pereţi mucegăiţi, un strat de gheaţă pe jos. Spre uimirea directorului, am acceptat.
Am apelat la Eugen Pîrvulescu, un bun amic, om de afaceri, care a trimis o echipă de constructori. Lucrările de început au durat patru luni de zile. A trebuit să decojim pereţii, să-i tencuim, să-i gletuim şi să-i vopsim. Să montăm faianţă şi gresie, inclusiv în cele două grupuri sanitare. Am schimbat parţial instalaţia sanitară şi complet pe cea electrică. Uşi din termopan.
Ulterior, m-am extins şi-n celelalte spaţii, cu acordul directorului Constantin Mocanu, în vederea realizării unei galerii de artă. Astfel, încă trei încăperi şi două holuri au fost amenajate pentru această destinaţie.
Există un deviz de lucrări de aproximativ 60 de mii de lei. La realizarea acestui edificiu cultural, printre alţii, a contribuit inclusiv primarul Victor Drăguşin.
Nu se dărâmă niciodată ceva construit
În urma unei hotărâri definitive, Casa de Cultură din Alexandria a revenit primăriei locale. Ca urmare, toţi chiriaşii trebuie să-şi părăsească locaţiile. Se pare ca anul acesta lăcaşul de cultură va intra în renovare, după un proiect în valoare de opt milioane de euro. Galeriile de artă „Pavel Temov” nu au fost cuprinse în proiect. Nu înţeleg nici în ruptul capului de ce. De ce să dărâmi ceva care există?! Zilele acestea, după eforturi financiare uriaşe şi multă muncă, începe demolarea. Sincer, o parte din sufletul meu a murit. Mai ales că, fiind de bună credinţă, am fost păcălit de directorul Mocanu. Acesta m-a încredinţat că există un număr de înregistrare al contractului şi, atunci când se vor definitiva lucrările, vom proceda ca atare, stabilind termenii contractuali, clauze, chiria. Nu exista nimic! („Vai de omul care se încrede în om”, nu?!).
O istorie scurtă, dar o istorie!
La Galeriile de artă „Pavel Temov” au expus artişti plastici teleormăneni, Laura Duţă, Adina Liana Spătăreanu, Mihaela Cristina Purcărea, Aurelia Ion, Emil Cojocaru, Marius Nistor, Mirel Manafu, Marian Velescu, Lucian Paraschivescu, Costel Păun.
Maestrul Ion Drăghici a încântat privitorii cu peste cincizeci de pânze în ulei şi grafică, având ca temă generală „Calul”.
Tot aici a expus pictură şi ceramică Giovanni Russo, un italian care a obţinut Marele Premiu la Padova cu lucrările sale.
Scriitorul George Stanca şi-a lansat cărţile în acest spaţiu. Galeria a fost vizitată de regretatul Geo Saizescu, celebrul regizor, de ambasadorul Macedoniei la Bucureşti, Excelenţa Sa, Pande Lazarevski, Varujan Vosganian. Toţi au rămas încântaţi.
Ultima activitate culturală care a avut loc a fost prezentarea unui proiect internaţional numit Poesia Grafica. Nu mai puţin de 14 poeţi (printre care se numără şi subsemnatul) din ţări precum Spania, Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Australia, Nicaragua, Serbia, Costa Rica şi România, editează o carte de poezie în limba spaniolă, a cărei grafică, în întregime, este realizată de alexăndreanul Tudor Şerbănescu, reîntors de curând de la Madrid. Proiectul a ţinut capul de afiş în multe reviste literare, de pe întreg mapamondul, astfel numele de Alexandria căpătând notorietate.
Chiar dacă mă repet, încă nu pot înţelege de ce trebuie să dărâmi un edificiu cultural, în care s-au desfăşurat zeci de evenimente.
