Parlamentari teleormăneni de rahat…

Deputaţii şi senatorii noştri teleormăneni nu s-au evidenţiat cu nimic. S-au pomenit cu fundul pe un fotoliu parlamentar, şi-au luat nasul la purtare şi ne râd în faţă. Ba, ne cer şi respect! („Băăă, tu ştii cine sunt eu? Ai grijă! Ca să ajung unde am ajuns, am muncit, am luat tot judeţul ăsta la picior, timp de o lună de zile, să lămuresc oamenii să mă voteze!”)
În urmă cu o săptămână, am avut onoarea să-l cunosc pe George Ionescu, deputat de Prahova. Un tip modest şi pragmatic. Singurul candidat (fost) PDL din ţară, care a „închis” colegiul, în sensul că a luat un procent de peste 50%. (Ceilalţi tovarăşi de partid au ajuns în Legislativ în urma algoritmului de distribuire a voturilor.) L-am întrebat cum a reuşit. Mi-a răspuns: „Colegiul meu este format din unsprezece localităţi. Pe lângă alte acţiuni, am avut grijă ca fiecare localitate să beneficieze de câte un proiect finanţat din bani europeni. Vă daţi seama, pentru asta am muncit zi şi noapte, nu m-am jucat. Consider că era de datoria mea, de-aia iau un salariu. Oamenii au văzut, au simţit la propriu realizările concrete şi mi-au dat votul. E simplu, îţi faci treaba cu seriozitate, te ţii de cuvânt şi răsplata vine de la sine. Exact ca într-o afacere cu parteneri loiali.”
Localităţile respective au imagine europeană. De la apă potabilă şi canal, până la drumuri asfaltate, clădiri moderne, dotate cu toată logistica necesară, în funcţie de domeniul de activitate. Rar întâlneşti aşa ceva în Teleorman! Sau deloc. Pe niciun parlamentar teleormănean nu l-a interesat binele comunităţii. Nu s-a strofocat, a profitat. Nici măcar nu-l vezi prezent la biroul parlamentar să asculte doleanţele alegătorilor, să încerece cât de cât să le rezolve problemele, să-i ajute într-un fel. Darămite să-i adune public şi să demareze un proiect?
În toamnă, pe tot parcursul campaniei electorale, candidaţii se vor îmbrânci pe la porţile ţăranilor, transpiraţi şi smeriţi, cerşând voturi şi promiţând pensii mai mari, locuri de muncă pentru tineri. Întrebaţi-i, oameni buni, ce au făcut pentru voi, de când nu le-aţi mai văzut faţa?