OBSERVATOR / TENIS CU NERVII MEDICILOR DE FAMILIE ŞI AI PACIENŢILOR

1392
0
Share:

… Într-o zi de luni, dimineaţa, mă aşez la o „coadă” din faţa cabinetului medicului de familie, alte circa zece persoane fiind deja prezente. Prima veste primită: sistemul informatic de validare nu funcţionează. Nu e o surpriză, deoarece emoţiile legate de modul în care poate fi folosit calculatorul medicului sunt nelipsite la fiecare vizită făcută aici. (Dar mai ales în zilele de luni şi vineri). Aşadar, ce-mi rămâne de făcut? Am venit pentru a lua o trimitere către un medic specialist. Cu ea urmează să mă programez la acesta, pentru consult. Apoi, voi primi o scrisoare medicală. Desigur, pentru a reveni la medicul de familie (iarăşi cu o programare), care, în sfârşit, îmi dă o reţetă necesară la farmacie cumpărării medicamentelor, compensate, de care am nevoie. Este un drum destul de lung, greoi, nu? Dar ce poţi să faci,decât să te conformezi…

Deocamdată, aştept răbdător să se îndure de stresul pacienţilor Sistemul Informatic Unic Integrat, introdus de câţiva ani. Însă, stresul este şi al medicilor de familie, vis-a-vis de acest sistem (teoretic modern). De când a fost adoptat în România, este clar că timpul alocat pacienţilor de către medicul de familie s-a diminuat. Acesta a devenit funcţionar, contabil sau informatician, fiind obligat să facă statistici şi informări, în dauna consultaţiilor. Practic, mai mult de o treime din timpul consultaţiei este alocat problemelor administrative. Cu temeri de genul „iar cade sistemul informatic” sau „o să vină Sanepidul în control”, oricât ai avea nervii de tari, cedezi. Ca medic de familie, ce ai putea face? Mai nimic. Poate doar să-ţi dai consimţământul că vei participa la un protest general sau la o grevă organizată de asociaţia profesională. Între timp unii dintre pacienţi – chiar şi dintre cei cu afecţiuni cronice – renunţă la un tratament regulat, aşteptând, probabil, să vadă materializate promisiunile numeroase făcute de guvernanţi în perioada de după anul 1989, şi anume că ocrotirea sănătăţii populaţiei este pe primul plan. Un început ar fi, în opinia mea, constatarea de către diriguitorii de la Ministerul Sănătăţii că birocratizarea excesivă a muncii medicilor de familie consumă din timpul şi energia ce ar trebui dedicate pacienţilor şi problemelor cu care se confruntă.

 

ŞTEFAN STAN

Share: