Încă mai visez la o femeie!!!

Așa cum am mai scris și ținând cont că adevărul e relativ (asta însemnând că se impune o analiză contextuală și trebuie ținut cont de istoria din spatele fiecărui personaj – formula comparativ-istorică), dacă ții neapărat să-l afli în toată puritatea lui, apelezi la Biblie. Sunt destule capitole, versete, pasaje cu referire la femeie. Mie mi-au plăcut (atras atenția) câteva: „Cine poate găsi o femeie cinstita? Ea este mai de preț decât mărgăritarele!”;„Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.”; „ Iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om (bărbat), dar o femeie n-am găsit în toate acestea” (e vorba de cinste).
Scriu la un roman, „Zasha”. (Am realizat câteva analize inspirate din realitate.)Psihiatrul Patrickîi dă o replică personajului principal, Daniel Herschkowitz, citând dintr-un prozator celebru: „Daniel, o femeie este întotdeauna o femeie!”.
Da, într-adevăr, o femeie este întotdeauna o femeie! Nu se schimbă niciodată. Cât și-ar dori să-și învingă obiceiurile, atunci când întâlnește o conjunctură favorabilă, și le reactivează, repetându-le automat. Moștenirea genetică, principiile acumulate prin educație și cultură, în sens negativ sau pozitiv, concură la personalitatea unei femei.Orice explicație logică a unui comportament normal reprezintă pentru ea o tortură psihică.În condițiile în care nu e pe aceeași frecvență cu principiile morale.
Am cunoscut povești de iubire. Una mai romanțată decât cealaltă. Cu împliniri, trădări, fericiri și dezamăgiri. Nimic nou sub soare! Felii de viață. Nu mi-au plăcut, în schimb, curvărăsiile. Nici la propriu, nici la figurat. Am urât vicleșugurile. Ascunzișurile. Minciuna. Vă redau un text din finalul romanului meu de debut, „Triunghiul fericirii”: „Deși aparent diametral opuși, termenii bază și vârf definesc același concept al sintagmei metaforice piatra unghiulară. Depinde în ce context sunt folosiți. Ei pot deveni sinonime perfecte când se referă, spiritual vorbind, la rolul determinant pe care Dumnezeu îl are în orice acțiune întreprinsă de fiecare individ în parte. Oare există iubire desăvârșită? Ce factori concură la realizarea ei? Ce factori împiedică finalizarea ei? Ce condiții stricte, fără echivoc, ar trebui să îndeplinească cele două părți protagoniste ca să atingă perfecțiunea în iubire? Dacă am lua în calcul orice formulă, oricât de complexă ar fi ea, rezolvarea ar fi imposibilă. În ecuație trebuie introdus obligatoriu un al treilea element: Divinul. Astfel se creează Triunghiul Fericirii. Notăm unghiurile bazei cu EL, respectiv EA, iar vârful, DUMNEZEU. Dacă orice tip de relație dintre El și Ea nu trece prin vârf, nu se raportează mai întâi la Dumnezeu și se desfășoară direct între cei doi, în orice moment al vieții pot apărea discrepanțe care duc, inevitabil, în situații speciale, până la rupturi definitive…”
Cam…utopic, nu?! Încă mai visez la o astfel de iubire. Însă, când recitesc versetele din Biblie…!!!