Deputatul Violeta Răduț dorește majorarea vârstei de la care un copil poate fi trimis la orfelinat

Un număr de aproximativ 60.000 de copii erau înregistraţi în sistemul de protecţie specială, la finele anului trecut, dintre care 34% beneficiau de măsură de protecţie specială în servicii de tip rezidenţial şi 66% în servicii de tip familial, conform statisticilor Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale. Din totalul copiilor ce beneficiau de servicii de tip rezidenţial, 80% se aflau în servicii de tip rezidenţial publice, iar restul de 20% în servicii de tip rezidenţial private.

Ţinând cont de statisticile îngrijorătoare şi de numărul în creştere al copiilor abandonaţi şi abuzaţi, dar şi de cei a căror parinţi sunt decedaţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, 60 de senatoare şi deputate din Parlamentul României au depus un proiect de lege care să modifice aliniatele (1) şi (2) din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, militând pentru majorarea vârstei de la care un copil poate fi trimis la orfelinat (“servicii de tip rezidenţial”). Dacă în formula actuală, plasamentul copilului poate avea loc după vârsta de 3 ani, semnatarele proiectului, printre care le amintim pe Ana Birchall, viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale României;  Rovana Plumb, ministrul fondurilor europene, Natalia-Elena Intotero, ministrul pentru românii de pretutindeni şi deputatul de Teleorman, Violeta Raduţ, îşi doresc ca această limită de vârstă să fie modificată începând cu vârsta de 7 ani.

Motivaţia supremă a acestui proiect este dată de efectele ireversibile pe care le are instituţionalizarea timpurie a copiilor, atât la nivel comportamental, cât şi din punct de vedere  al dezvoltarii psiho-sociale şi cognitive. De asemenea, s-a luat în considerare “interesul superior al copilului”, care trebuie să primeze în orice decizie luată de autoritățile publice sau de organizații neguvernamentale în ceea ce privește copiii – așa cum se menționează în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, ratificată de România.

“Lipsa personalului calificat, condițiile deficitare și aglomerarea contribuie la încetinirea procesului de creștere pentru copiii din centre”, amintește Oana Bîzgan, inițiatoarea proiectului concluziile unei cercetări recente a Băncii Mondiale, UNICEF și DGASPC asupra celor 150 de centre de plasament din România.

“Copiii sunt viitorul nostru, al ţării, al naţiunii. Decizia de a se naşte nu le aparţine, dar consider că nouă, tuturor, ne aparţine obligaţia de a veghea şi de a depune toate eforturile pentru a le asigura condiţiile pentru o dezvoltare emoţională şi fizică armonioasă şi sanatoasă. Din păcate, instituţiile colective nu sunt o alternativă fericită pentru copiii care abia împlinesc 3 ani şi care au nevoie primordială de ataşamentul faţă de cei care îl au în grijă, de iubirea şi dorinţa de a face parte dintr-o familie. Subiectul mă sensibilizează în mod deosebit şi mă determină să lupt pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ, pentru că toţi copiii au drepturi egale de educaţie, de protecţie, de siguranţă şi de iubire., a declarat deputatul PSD de Teleorman Violeta Răduţ.

Dincolo de latura emoţională a acestui proiect de lege, din punct de vedere financiar, analiza bugetară relevă următoarele: cheltuielile statului român cu plasarea copiilor în centre specializate sunt de șase ori mai mari decât dacă minorul este plasat în familia extinsă sau substitutivă și de trei ori mai mari decât plasamentul la asistenți maternali. Totodată, soluția prezentă este de două ori mai scumpă decât centrele mici, de tip parental.

Inițiativa se dorește a fi un prim pas al colaborării dintre partide pentru promovarea unor proiecte necesare şi benefice pentru protecția copiilor, egalitatea de șanse, educație, sănătate, protecție și siguranță, antreprenoriat etc.