Într-o perioadă în care o parte a mass-mediei şi o alta a zonei politice au pus tunurile pe tot ce înseamnă judeţul Teleorman, doar pentru că de aici un politician de stânga „a urcat mult prea sus”, în opinia lor, se naşte întrebarea dacă această parte de sud a ţării nu ar trebui să dispară din punct de vedere administrativ. De ce? Pentru că orice demers făcut în plan naţional, legat de Teleorman, este asociat preşedintelui actual al PSD. Iată, în ultimele zile, atacuri furibunde sunt împotriva proiectului de modernizare a stadionului municipal din Alexandria. Ca argumente, se invocă lipsa unei echipe de fotbal de performanţă, ca şi cum aici aspiraţiile sportive spre ligile superioare ar trebui îngropate. (Totuşi, nu trebuie uitat că echipa de fotbal Universitatea Alexandria a promovat anul acesta în Superligă). Mai mult, de la acest stadion finanţat prin Compania Naţională de Investiţii, ca şi alte nu puţine obiective din localităţi diverse ale ţării, s-a ajuns la ierarhizarea priorităţilor. După cum crede fiecare „gornist”…
Cu părerea îşi dau şi „specialişti” care nu au trecut prin Teleorman.Ba că activitatea culturală este la pământ, ba că nu există librării, teatre sau muzee ş.a.m.d. Ca gazetar bătrân, nu mă pasionează să intru într-o astfel de polemică. Dar, nu pot rămâne indiferent. Nu mă erijez într-un avocat al cuiva. De multe ori am spus public că nu este treaba ziaristului să pună la zid sau să dea verdicte privind eventuale vinovăţii, pentru că funcţionează instituţii cu atribuţii clare. Acolo unde se constată ilegalităţi, lucrurile trebuie clarificate cu operativitate de cei plătiţi cu bani mulţi pentru a asigura normalitatea în toate domeniile de activitate.
În acest context, remarc că Teleormanul este asociat mai mereu cu Tel-Drum. Sigur, povestea este binecunoscută. Dar, reamintesc că în luna mai a anului 1998 Consiliul Judeţean Teleorman, în şedinţă ordinară la care am participat în calitate de corespondent judeţean de presă, a aprobat prin vot reorganizarea regiei autonome din subordinea principalei instituţii a administraţiei publice în societate comercială pe acţiuni cu personalitate juridică. Sigur, cu ţinte clare – construirea, repararea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor – se contura, într-un judeţ cu o zestre edilitară modestă, dirijrea celei mai mari părţi din bugetul CJ spre domenii de larg interes. Ulterior, tot prin hotărâri ale Consiliului Judeţean, s-a făcut privatizarea care a dus în anii următori la compania cu o dotare specifică modernă, capabilă să câştige licitaţii pentru obiective importante.
Consider că nu ziariştii trebuie să stabilească dacă actele normative au fost încălcate. Însă, nu mi se pare corect să faci din Teleorman „oaia neagră” a ţării (deşi într-o comună de aici, Mavrodin, crescători harnici au omologat o rasă excepţională a acestui animal nevinovat) doar pentru că există Tel-Drum.
Dar, să mă întorc la proiectul stadionului din Alexandria. Am mai afirmat, ca iubitor pătimaş de sport, că am un sentiment de amărăciune pentru mediocritatea în care se zbate fotbalul local. Însă, am speranţe că municipiul va avea într-un viitor apropiat o echipă în eşaloane superioare. Şi atunci publicul va veni la stadion cu miile, ca atunci când Rulmentul se bătea pentru un loc pe podium în Divizia B. Dincolo de speculaţiile privind mărimea cheltuielilor cu materializarea unui astfel de obiectiv, mă gândesc la faptul că, după finalizarea construcţiei, utilizarea ei poate fi multifuncţională, inclusiv pentru evenimente naţionale şi internaţionale.
Şi pentru că proiectul stadionului a declanşat trimiteri bine orchestrate şi nedrepte spre zona culturală, să nu uităm că la Alexandria există Muzeul Judeţean şi Biblioteca Judeţeană Marin Preda cu activităţi diverse (expoziţii, lansări de cărţi, simpozioane, dezbateri etc.). Un muzeu este şi în municipiul Roşiorii de Vede, localităţile urbane şi centrele de comună având, de asemenea, biblioteci publice. Mai multe festivaluri au o bogată tradiţie în Teleorman, cel de teatru tânăr „Ideo Ideis”, care va avea loc curând (ediţia 2017), impunându-se şi în plan naţional. Poate librării cum erau cândva nu mai există (pentru că patronii respectivi caută profitul imediat), dar carte bună se vinde în multe locuri, inclusiv în marile magazine. Şi se şi scrie, în Teleorman fiind numeroşi autori de volume de proză, poezie, istorie şi critică literară sau monografii.
„Duşmanii” judeţului ar trebui să ţină cont şi de faptul că aici sunt mulţi oameni harnici, cu realizări deosebite în diverse domenii de activitate (inclusiv sportul dă campioni naţionali şi medaliaţi internaţional). Agricultura, de pildă, cel mai important sector economic, oferă exemple de fermieri care lucrează pământul cu tehnologii moderne. Este adevărat, sunt multe lucruri de îndreptat (chiar şi în plan cultural) într-un judeţ în care rata şomajului se menţine ridicată (deşi locurile de muncă promovate de AJOFM nu se ocupă), iar numărul asistaţilor social diminuează considerabil bugetul public. Sunt realităţi dureroase, dar ele se întâlnesc şi în alte zone din ţară. În Teleorman sunt mai vizibile în această perioadă (ca şi în campanile electorale) pentru că un lider politic important trebuie eliminat din lupta pentru putere. Şi atunci propun ca soluţie desfiinţarea judeţului Teleorman…
Totuşi, subiectul acestor consemnări este proiectul stadionului din municipiul Alexandria. Nu ştiu dacă voi avea bucuria de a face o relatare jurnalistică a unui eveniment sportiv găzduit de noua arenă fotbalistică, dar deocamdată cred că aspiraţiile unui guvern trebuie să fie permanent spre modernitate, spre civilizaţie. În Teleorman şi în celelalte judeţe.
ŞTEFAN STAN
